Un altfel de inceput…

    Fiinta umana isi construieste existenta in jurul reperului ‘timp’ care se transforma in conceptul ‘devenirii’.’Spatiul’ contureaza habitatul omului,condamnandu-l(pe om) la o existenta lipsita de neprevazut si incitant.Condus de ratiune,logica si concret,fiinta umana isi este siesi suficienta iar conceptia pe care o are asupra vietii ii poate imbogati sau saraci spiritul in egala masura.

Omul ‘obisnuit’,comun se vrea a crede limitat~concluzie   partial adevarata.Limita si-o impune fiecare,fie ca este vorba de un anumit domeniu,fie ca e vorba de ceea ce nu il intereseaza sau preocupa.Insa,o cunoastere absoluta nu poate fi posibila.In caz contrar,aceasta ar duce la dezechilibrul interior al fiintei si la stagnare.Mai mult,cunoasterea misterului absolut de catre om ar reprezenta o primejdie pentru Marele Anonim(D-zeul oamenilor comuni) a carui putere ar ramane fara obiect prin anularea atotputerniciei sale.E adevarat ca o forta suprema,impersonala ne guverneaza cumplita existenta.Factorul,in oarecare masura perturbator,este ca unii il numesc D-zeu,iar altii sa zicem Allah.Existenta acestui Mare Anonim(cum il numeste Blaga) nu poate fi negata,astfel cum ne-am putea explica existenta noastra in acest Univers?Cineva ne-a creat,poate cu un anume scop…Restul ,tot ce avem si tine de material este rezultatul ingenioasei minti omenesti.Intrebarile privind acest subiect sunt multe,reliefand nesiguranta omului ce devine,in cele din urma,o constanta.Fiinta umana trebuie sa accepte aceasta ‘Divinitate'(existenta ‘anonima’) ca explicatie la intrebarile pe care si le pune.Ce-i drept insa,explicatia e una vaga ce potenteaza misterul.

      Concluzia ar fi ca omul are nevoie de acest ‘guvernator’ pentru a reusi sa aiba un asa zis ‘punct de plecare’,indiferent de numele pe care acesta il poarta sau de calitatea celui ce area aceasta nelamurire(om de stiinta vs om comun).

Atat filosofia,ca domeniu al stiintei,cat si religia ne indeamna,din perspective diferite,sa credem in acest concept si sa ne raportam umila existenta la acesta.Pledoaria privind existenta unei forte supreme considera obiectul(si anume,existenta) ‘despicat’ in doua parti:o parte ce se arata si o parte ce se ascunde.Cea din urma are ca scop potentarea misterului,adancirea si nu lamurirea lui.Motivul este pe cat se poate de simplu si relevant:revelatia constientizarii propriului destin se afla inlauntrul nostru,al fiecaruia.Astfel,se produce ILUMINAREA.

Leave a Reply